Revistă - Forum a Românilor Americani
 Cristian Ioanide
    Numele lui Cristian Ioanide este legat de Diaspora româneasca din Portland şi de apriţia ziarului Romanian Times. A fost fiul unui mare poet creştin Costache Ioanide ale cărui poezii sunt recitate sau cântate în multe biserici creştine. L-am vizitat  acasă de multe ori şi am avut deosebita plăcere de a sta de vorbă cu el. A fost un gazetar de frunte, un om modest, cu o voce caldă şi prietenoasă care la conducerea ziarului Romanian Times a făcut valoroase comentarii pe teme politice şi religioase.

Un Om Între Oameni   de  Gelu Arcadie Murariu
    Unele veşti ne surprind teribil de nepregătiţi, incapabili pe moment a realiza anvergura, importanţa şi efectul lor. Ni se taie parcă răsuflarea, ne fuge pămîntul de sub picioare şi ne oprim descumpăniţi din treburile curente. Avem nevoie de răgaz şi de linişte interioară, ca să procesăm informaţiile şi să acceptăm faptele de neschimbat. Mai cu seamă plecarea dintre noi în veşnicie a unui suflet drag aduce un impact permanent în viaţa tuturor celor pentru care persoana respectivă a contat. Viaţa este o alternanţă de întîlniri, despărţiri, aşteptare şi schimbare.

BISERICA = CASA APROPIERII DE DOMNUL de Nelu Ciorba
    Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii, şi în rugăciuni. (Faptele Apostolilor 2:42)
Studiind CASA Domnului, Templul Dumnezeului celui viu ca şi structura Bisericii continuăm abordarea subiectului folosind acrostihul CASA ca fiind Concentrarea la Cuvânt în Adunarea Bisericii, Sfinţind Ziua Domnului şi Apropiindu-ne de Domnul.
    Aşa cum am scos în evidenţă Concentrarea la Cuvântul lui Dumnezeu presupune Cunoaşterea Cuvântului, dă Perspectiva Cuvântului, Convinge ce este Cuvântul, dă Pricepere şi culminează cu formarea de Caracter. Adunarea poporului Domnului în Casa Lui este demonstrată prin părtăşie. Adevărata părtăşie este mult mai mult decât programul din timpul slujbei din biserică. Este experimentarea vieţii împreună. Pentru Biserica Domnului Sfinţirea Zilei Domnului se realizează mergând la Casa Domnului, punând astfel de o parte Ziua dintâi a săptămânii cu scopul deconectării de la lucrările cotidiene şi întâlnirea cu Biserica lui Christos împreună la adâncirea în Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu, la închinare, rugăciune, slujire.
 

I.GENESA, Rev. Nelu Terpea
2. Căderea omului
f. Blestem sau pedeapsă. În viaţa noastră de credincioşi purtăm cu noi o mare moştenire în cunoştinţele biblice, fără să fi folosit vreodată un filtru scriptural. Aşa, ajunşi în faţa tabloului oferit de Adam şi Eva, ne-am trezit cu un termen al cărui concept nu e suficient de clar: blestemul. Avem două explicaţii care ne fac să nu credem că Dumnezeu a blestemat pe şarpe, pe Eva şi pe Adam.
  

DIN VIAŢA ŞI ÎNVĂŢĂTURA LUI IISUS
ÎN ULTIMILE ZILE DIN  SĂPTĂMÂNA SF. PATIMI
de Preot Paroh Aurel Sas, Las Vegas
 „Căci învăţa pe ucenicii Săi, şi zicea: „Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor; ei Îl vor omorâ, şi a treia zi după ce-L vor omorâ, va învia.”(Marcu 9,31)



CRUCIFICAREA de Rev. Petru Lascău
Ne despart aproape două mii de ani de la cel mai mare eveniment al istoriei: Răstignirea Fiului lui Dumnezeu. Ziua marii biruinţi asupra păcatului, a morţii şi a iadului. Ziua în care Dumnezeu a fost satisfăcut de nevinovăţia sângelui propriului Fiu; iertând astfel vinovăţia unui întreg pământ. Ziua răstignirii lui Isus a fost ziua când Dumnezeu a împăcat dreptatea cu iubirea Sa, jertfindu-şi singurul Său Fiu. Să medităm asupra evenimentelor din acea zi fără seamăn, care au căzut peste El - Omul Durerilor ­pentru a ne da nouă pacea cu Creatorul nostru.



GUSTUL SĂRII de Rev. Petru Lascău
    Sensul existenţei noastre în lume ca şi creştini este acela de a împlini voia lui Dumnezeu exprimată prin porunca Mântuitorului înviat dintre cei morţi: “Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit.” (Matei 28:19)


Perpetua Rostire
(Plecarea prietenului meu – in numele cărei ordini?)
de Slavomir Almajan
De ce? Deocamdată nu ştiu.  Prin pâcla lacrimei lucrurile nu se văd prea clar…
             
Mă întreb ce se întâmplă cu o promisiune din inimă rostită în nădejdea anilor mulţi de trăit pe acest pământ, ce se întâmplă cu visele rostite cu îndrazneală, cu casa a cărei zidire a fost începută în văzul tuturor şi rămasă la nivelul fundaţiei? Ce se întămplă, cu o întâlnire curmată doar la nivelul aşteptării acesteia?  Dacă este cu adevărat o dreptate divină, şi nu mă îndoiesc de existenţa acesteia, atunci trebuie să existe o ordine, chiar dacă neînţeleasă încă, o ordine care sa facă posibilă izbânda asupra disperării… Cum altfel ar putea semănătorul ultimei lui primăveri mişca ţărâna într-un proces asupra căruia nu el va deţine controlul? 


Stimaţi cititori de Cristian Ioanide
Întotdeauna am fost impresionat observând cum diverşi oameni aparţinând unor diverse culturi desenează chipul lui Cristos (care nu a fost descris de nici un martor ocular) purtând trăsăturile caracteristice ale raselor lor. Cristos s’a născut în mijlocul poporului evreu şi după mamă era evreu. Dar arta întregii lumi păstrează imagini ale lui Cristos, când cu ochii migdalaţi, când cu obrajii cicolatii, când blond ca un scandinav. E o dorinţă firească de a-L avea pe Cel pe care-L iubeşti mai aproape, într’un fel mai puţin abstract.