Revistă - Forum a Românilor Americani

.

ARTA FOTOGRAFICA

Zeeland si Amsterdam

 Text si foto de Doru Stoica

 Acum vreo cateva luni am avut niscaiva treburi de serviciu prin Olanda si, ca de obicei, nu mi-am putut lasa camera acasa.
Am mers mai intai in zud, in Zeeland, mi-am rezolvat treburile, apoi am petrecut aproape 2 zile in Amsterdam.
Mandru de originea mea taraneasca va pot spune ca Amsterdam-ul m-a incantat mai putin decat zona rurala a Olandei. Vizual cel putin, zona Renesse de pe tarmul Marii Nordului mi s-a parut net superioara. Sincer mi-as petrece acolo un mic concediu "la mare".
Dar sa o luam cu inceputul ...
S-a nimerit sa zbor intr-o dimineata usor cetoasa. La aterizare am observat ca stratul de ceata masura abia cateva zeci de centimetri, un fenomen pe care eu unul (mai neumblat din fire) nu l-am prea vazut pe la noi. Efectul mi s-a parut impresionant, covoare de mister se intindeau de la o ferma la alta lasand sa se vada ici colo faimoasele canale olandeze.
Am inchiriat o masina, am iesit repede din nebunia Amsterdam-ului si spre bucuria mea, soferul a gresit drumul si ne-a bagat printre sate cochete, curate, pe jumatate adormite.
Am ajuns in Renesse, un fel de statiune dominata de pensionari (era prin martie). "Surprinzator" pensionarii lor nu arata deloc ca ai nostri- arata cam asa:
M-am bucurat de liniste si de o relaxare pe care de mult nu o mai simtisem intr-o calatorie de genul asta.
Lipesc mai joc cateva poze din imprejurimi...
A doua zi a urmat Amsterdam-ul, Venetia Nordului, un oras super-fotografiat de toti turistii. Mi-am facut si eu datoria de turist ocazional pozand cate ceva. Sunt convins ca am scapat multe din atractiile turistice care apar pe cartile postale dar nu ma streseaza asta. Nu sunt travel-books writer si nu am intentia sa fac un ghid exhaustiv. Am prins cate ceva, pe ici, pe colo...
Infamul Red Light District noaptea... si ziua...
Canalele si stradutele inguste... si cateva din atractiile turistice al caror nume l-am putut afla: Piata Dam ... Piata de Flori...si altele... al caror nume nu l-am aflat sau l-am uitat intre timp.

Cam asta a fost: o aventura scurta si relativ intensa pentru o biata deplasare de serviciu.

 

Corfu

 Text si foto de Camil Iamandescu   (2007)

 De forma cizmei italice, dar intr-o pozitie de pregatire a unui sut puternic, insula Corfu este poate cea mai frumoasa - si sigur cea mai verde - insula a Greciei. Vizitata candva - prin forta destinului - si de Ulise, care a esuat pe plaja de la Ermones, in ultimii cativa ani a fost napadita si de turistii romani, care gasesc aici conditii mult mai bune decat pe litoralul romanesc si la preturi mult mai decente.
Insula in sine nu are nimic paradisiac, peisajul nu are superlative, totusi e ceva care relaxeaza si da o stare de bine. Muntii impaduriti care coboara direct in mare, aerul, calmul si zambetul localnicilor (sa fie oare doar zambetul hotelier?), culoarea si limpezimea apei, linistea dupa-amiezelor, poate ca toate concura la aceasta. Sau sunt - asa cum a observat un prieten arhitect - pur si simplu proportiile perfecte ale spatiului mediteran, care i-au inspirat pe grecii antici si din care au extras principiile armoniei si ale compozitiei?
Turistul obisnuit care nu vrea sa se complice va lua cu el, desigur, un aparat foto compact, cu care insa va face poze foarte frumoase - chiar si la pranz. Aerul Marii Ionice, cand e curat, are o transparenta si o finete care ajuta pana si pe fotograful care nu se trezeste inainte de ora 11... Dar culorile marii si ale coastelor, verdele inchis al plantatiilor de maslini (peste 4 milioane in toata insula), toate se armonizeaza si parca vor sa iasa frumos in imagini.
Insula se lasa usor explorata, fiind bine brazdata de o retea deasa de drumuri - secundare, le-am zice noi, daca starea lor n-ar depasi-o pe cea a multor drumuri nationale din Romania - si foarte stramte. Asadar, inchiriati o masina sau, si mai bine, un scuter. Si porniti dimineata in jurul orei 6, cand cultivatorii merg la camp, cu furgonetele lor cu 3 roti.
Satele insulei, in general devenite orasele turistice, au un stil italienesc, dovada a ocupatiei venetiene ce a durat peste 300 de ani. Capitala, Kerkyra, de asemenea, pare o Venetie fara canale! Fotografiati vechiul fort si farul, nu uitati inchisoarea circulara de langa oras si manastirea Vlacherna, din capatul pistei aeroportului. Aici trebuie sa veniti dimineata, pana in ora 7, pentru a prinde cea mai buna lumina.
Pelekas, un foarte pitoresc sat pe varful unui munte de pe coasta de vest, are o panorama deosebita asupra intregii insule, de la vila care a apartinut acum peste un secol Kaiserului Wilhelm al II-lea. Tot Kaiserul a cumparat, dupa 1907, si vila imparatesei Sissi a Austriei, domeniul Achileion, situat pe partea de est a insulei, acum muzeu (si cazino!).
Pentru plecarea in croazierele pe mare va recomand satul Paleokastritsa, cu falezele sale stancoase si abrupte, iar pentru turismul de lux statiunea Kassiopi, de pe coasta de nord-est, in dreptul Albaniei. Evitati Roda sau Sidari, in nordul insulei, statiuni ce aduc prea mult cu Mamaia, unde merita doar superbele faleze erodate, martori geologici, in continua schimbare. Aici atentie la nisipul extrem de fin purtat de vant !
Si in rest, explorati satele, unde puteti gasi tipicele grecoaice, imbracate in negru, si cautati numeroasele puncte de belvedere, risipite peste tot, de unde, in zilele senine, puteti vedea bine Grecia, Albania sau insula Paxos.