Revistă - Forum a Românilor Americani

Manchester United este campioana europeană

de Claudiu Berbece   (BBC)

Este al treilea trofeu al Ligii Campionilor obţinut de Manchester, în timp ce Chelsea a pierdut şansa de a deveni pentru prima oară campioana Europei.
Manchester United a învins cu 6-5, după executarea loviturilor de la 11 metri.
După ce au mers cap la cap până în ultima etapă a campionatului englez de fotbal, Manchester United şi Chelsea Londra au terminat şi cele 90 de minute regulamentare din finala Ligii Campionilor la egalitate, 1-1.
Ambele goluri s-au înscris în prima repriză.
Portughezul Cristiano Ronaldo a deschis scorul pentru Manchester, în minutul 26, cu o lovitură de cap din interiorul careului, pentru ca englezul Frank Lampard să readucă egalitatea în ultimul minut al primei reprize, profitând de câteva devieri norocoase.

Chelsea a fost mai periculoasă în a doua repriză, când a nimerit bara porţii apărate de olandezul Van der Saar.
Însă niciuna dintre cele două echipe nu a putut să evite prelungirile. Care au debutat cu o bară a mijlocaşului lui Chelsea, Frank Lampard şi s-au încheiat cu eliminarea atacantului ivorian al aceleaşi echipe, Didier Drogba, pentru un gest nesportiv:

Cum nici după cele 30 de minute de prelungiri scorul nu s-a schimbat, a urmat aşa-numita loterie a penaltiurilor. Primul a tras atacantul lui Manchester, argentinianul Carlos Tevez. Şi a înscris:
Însă al treilea executant al lui Manchester, Cristiano Ronaldo, tocmai jucătorul cu cele mai multe goluri înscrise în acest sezon atât în Liga Campionilor, cât şi în campionatul Angliei, a ratat:
Niciun jucător nu a mai ratat apoi- până la căpitanul lui Chelsea, John Terry. Dacă marca, echipa sa câştiga finala Ligii Campionilor.
Însă, a alunecat exact înainte de a lovi balonul, iar mingea s-a dus în bară:
John Terry s-a prăbuşit pe gazon după această ratare. Însă Chelsea nu era încă învinsă.
Au mai înscris apoi Anderson pentru Manchester, Kalou pentru Chlesea şi Ryan Giggs, care aseară a devenit cel mai selecţionat jucător din istoria lui Manchester, cu 759 de meciuri în toate competiţiile.
Apoi, ochii miilor de fani englezi de pe stadionul Lujnicki din Moscova au rămăs aţintiţi asupra atacantului lui Cheslea, Nicolas Anelka.
Era obligat să înscrie, însă a trimis spre poartă previzibil şi Van der Saar a apărat.
În acel moment, trofeul era al lui Manchester.
Scor final 6-5.
A fost prima finală din istoria Ligii Campionilor în care s-au înfruntat două echipe din Anglia şi a 53 a finală de până acum.
Alături de gloria victoriei, Manchester United ar urma să încaseze aproape 150 de milioane de euro de pe urma participării la această ediţie a Ligii Campionilor.

Cine dă mai multe goluri

de Nicolae Manolescu   (Ev.Z.)

 Îmi aduc aminte de vorba unui antrenor al Braziliei: câştigă cine dă mai multe goluri.
Nu cine se apără mai bine. Cine atacă mai bine. De asta e fotbalul brazilian minunat. Chestiune de mentalitate, nu de logică. Din care decurge o alta: frumuseţea fotbalului constă în victorii, nu în egaluri. Ca să confirme vorba brazilianului, şefii fotbalului european din Era Herrera au recurs la două modificări de regulament: au acordat trei puncte pentru victorie în campionatele naţionale şi au sporit numărul întâlnirilor eliminatorii, aşa-zicând de cupă, în turneele finale. S-au înmulţit golurile, s-au împuţinat egalurile, şi fotbalul şi-a redobândit caracterul de spectacol. Era Herrera s-a încheiat.
Nu mai ştiţi cine a fost Helenio Herrera? A fost, în anii ’60 ai secolului trecut, un José Mourinho la cub. Inventatorul lacătului, al fotbalului în care câştigă cine nu ia gol. Inter Milano, noua campioană a Italiei, care mi-a rămas antipatică până azi, a fost laboratorul fotbalului antibrazilian pus la cale de un argentinian. Experienţa a transformat complet jocul: închis, steril, adică perfect din punct de vedere defensiv. Scorul obsedant, fatal, a devenit 1-0. Naţionala Italiei n-a uitat lecţia nici astăzi. Bine totuşi că s-a terminat. Eram gata să-i doresc domnului Herrera să-i fie gazonul uşor. Dacă fantoma lui n-ar mai bântui din când în când fotbalul şi astăzi.

Orgoliosul domn José Mourinho a făcut mai an din Porto şi din Chelsea două clone ale Interului de acum o jumătate de secol. Domnul Walter Smith a făcut din Glasgow Rangers o a treia. Am văzut finala Cupei UEFA şi am devenit deodată mai catolic decât catolicii de la Celtic care le poartă sâmbetele (când se joacă etapele în Ligile britanice) protestanţilor de la Rangers. M-am bucurat că au pierdut partida cu ortodocşii de la Zenit Sankt Petersburg. Nu că aş avea vreo simpatie pentru şantajistul Gazprom, care spală pe Neva şi pe alte fluvii banii din care trăieşte echipa rusească. Dar am trecut cu vederea şi spălatul şi şantajul, constatând cum joacă aproape necunoscuţii concetăţeni ai lui Petru cel Mare şi ai Caterinei cea Mare: O-fen-siv. Adică brazilian.
În plus, bătându-se bărbăteşte pentru fiecare minge. Cel care i-a învăţat e Dick Advocaat, olandezul zburător dintr-o vreme în care Portocala Mecanică semăna cu un Tsunami pe care nu-l putea opri niciun baraj şi niciun lacăt. Rareori nişte bani mai murdari au fost investiţi într-o afacere mai curată: nu în materialul şifonabil al unor vedete mofturoase, ci în spiritul de luptă al unui antrenor plin de modestie.

Justine Henin se retrage din tenis

de  Daniel Spataru   (Cotid.)

 Liderul mondial al fetelor părăseşte sportul în plină glorie,la doar 25 de ani.
În Belgia, starurile tenisului feminin se sting la fel de fulgerător cum au apărut. Prima s-a retras Kim Clijsters, anul trecut, la doar 24 de ani, la câteva luni după ce a jucat în semifinale la Australian Open. A lăsat-o în circuitul WTA pe Justine Henin, care a dominat cu autoritate tenisul începând cu 2003, câştigând şapte turnee de Grand Slam, iar acum, la nici 26 de ani, şi aceasta spune adio sportului care i-a adus 20 de milioane de dolari.
După un formidabil 2007, când s-a impus la Roland Garros şi la US Open, cea poreclită Juju nu mai găseşte motivaţie pentru a continua să joace tenis.

Rămâne blocată la 41 de titluri, amestecând în vitrină trofee de mare şlem, masters, Fed Cup şi un aur olimpic, singura neîmplinire fiind aceea că nu a reuşit să câştige un titlu pe iarba Wimbledonului.
Presa belgiană apărută ieri a anunţat retragerea iminentă a sportivei, iar Henin era aşteptată aseară să confirme că va abandona tenisul în favoarea vieţii de familie, singura necunoscută fiind dacă se retrage imediat sau luna viitoare, după Roland Garros. Jurnalele flamande „De Standaard“ şi „Het Nieuwsblad“, citând „surse sigure“, susţin, la fel ca site-ul publicaţiei de limbă franceză „Le Soir“, că Henin se va opri imediat.
Numărul 1 mondial al tenisului feminin, decorată cu Oscarul pentru Cea mai bună sportivă pe 2007, ar fi trebuit să participe în această săptămână la turneul de la Roma, însă s-a retras după ce a pierdut acum şapte zile în optimi, la Berlin, în faţa Dinarei Safina.

Ce a început rău şi s-a terminat şi mai rău

 

de Nicolae Manolescu    (Ev.Z.)

Bisericuţă-ntr-un picior, ghici ciupercă ce-i! Tot aşa de complicată e şi ghicitoarea din titlul articolului meu.
Nu e aşa că v-aţi gândit cu toţii la prima ligă de fotbal din... Ei, de unde? Doar nu dintr-o ţară care n-are campionat, dar are arbitri delegaţi la turnee finale! Liga noastră naţională, căci despre ea e vorba, cu maeştrii ei de ceremonii cu tot, a început toamna trecută cu o schimbare de regulament care, nu era chibiţ să n-o ştie, ascundea o refacere a Cooperativei. Vorba vine că o ascundea. Şi când naivii s-au plictisit să se mire, lucrurile au fost date pe faţă. Patronii de cluburi mari au investit în cluburi mai mici. Tot din liga întâi şi ele. N-o să-i luaţi acum la rost că n-au auzit de conflictul de interese. N-au auzit ei nici de altele mai importante. Apoi, ca şi cum ar fi la fel de normal, au anunţat cu surle şi trâmbiţe televizate că-i „motivează“ băneşte pe adversarii adversarilor lor. Că operaţia cu pricina se cheamă mită, asta chiar că n-aveau de unde s-o ştie. În capul lor era (şi este) o practică obişnuită. Doar când nu e declarată, mita e mită. Când e pe faţă, ea e o încurajare prietenească şi cât se poate de nobilă, de vreme ce îndeamnă la respectul faţă de sine al adversarului adversarilor, în stare a-l determina să-şi apere corect şansele.

Şi, uite aşa, din conflict de interese în mită, adică din lac în puţ, campionatul şi-a consumat treizeci şi patru de episoade, unul mai plin de suspans decât altul. Nu mă refer la suspansul de pe teren, ci la acela dinafara lui. Ca în orice teatru de marionete, sforile se trag din afară. Şi a venit ultima etapă. Hazardul a vrut ca Steaua să joace acasă cu Steaua II - pardon, cu Gloria Buzău -, iar CFR Cluj, cu concitadina „U“, aflată la celălalt pol al clasamentului şi deja retrogradată. Şi nici n-a fost altă ieşire. În afara celei a patronului Stelei, care, convins că banul face totul pe lumea asta, a strigat în auzul întregii suflări fotbalistice naţionale că îi cadoriseşte pe amărâţii de la „U“ cu patru milioane de euro dacă, fireşte, îşi apără corect şansele care, oricum, erau sublime, dar lipseau cu desăvârşire. Minuni în vremea noastră nu văz a se mai face, vorba poetului din liga paşoptistă. Şi nu s-au făcut.

Cireaşa de pe tortul fotbalului naţional (vai de cozonacul lui!) a fost arestarea la Cluj a purtătorilor de valiză ai patronului stelist. O valiză nu cu patru milioane, dar aproape cu două, în urma numărătorii. Aflând de întâmplare, patronul a dat fuga de pe Ghencea direct la OTV - unde altundeva? -, strigând iarăşi în auzul întregii suflări fotbalistice că banii erau destinaţi achiziţionării unor terenuri şi că, în definitiv, neexistând flagrantul (patronul adoră adjectivele, aşa că substantivul „delict“ nu i-a venit pe limbă, probabil nu din motive lexicale, ci penale), nu există nici fapta. Cum, fără faptă, nici răsplată, patronul e sigur că n-are de ce se teme şi nici pe cine acuza. Exceptând, fireşte, cabala ungurească (doar n-aţi uitat că patronul CFR e...), în stare să ne batjocorească pe noi, rromânii verzi de indignare patriotică, şi încă la noi acasă, până unde ajunge, iată, mâna lungă a Budapestei bla, bla, bla....

CFR Cluj a câştigat Cupa României pentru prima oară în istorie

PIATRA NEAMŢ / 00:41, 11.05.2008    (Mediafax)

Formaţia CFR Cluj a câştigat pentru prima oară în istorie Cupa României Timişoreana, după ce a învins, sâmbătă, scor 2-1 (0-0), echipa Unirea Urziceni, în finala disputată pe stadionul Ceahlăul din Piatra Neamţ, şi a realizat eventul la trei zile după obţinerea primului titlu de campioană.
Golurile au fost marcate de Ruiz '50 şi Semedo '64, pentru CFR Cluj, respectiv Dănălache '60, pentru Unirea Urziceni.
CFR Cluj a deschis scorul în minutul 50, prin Diego Ruiz, care a marcat cu un şut din voleu, de la 17 metri, în stânga portarului Bogdan Stelea.
Unirea Urziceni a restabilit egalitatea în minutul 60, prin Cristian Dănălache. La un corner de pe partea dreaptă, mingea a ajuns în careu la Galamaz şi din acesta a ricoşat la Dănălache, care a marcat cu un şut din întoarcere de la 10 metri.
Campioana a revenit în avantaj în minutul 64, în urma unei reuşite a lui Antonio Semedo. Cadu a executat o lovitură liberă de la mare distanţă, Semedo a reluat din prima spre poartă, Stelea a respins în faţă şi tot portughezul a înscris cu un şut sub transversală.
Golul înscris de Dănălache în minutul 60 în poarta apărată de Eduard Stăncioiu a fost primul şi singurul încasat de CFR în ediţia 2007/2008 a Cupei României.

În această ediţie, CFR Cluj a trecut de formaţiile: FC Săcele (în şaisprezecimi, scor 3-0), Jiul Petroşani (în optimi, scor 1-0), FC Braşov (în sferturi, scor 1-0), Dacia Mioveni (în semifinale, scor 3-0) şi Unirea Urziceni (în finală, scor 2-1)

Unirea Urziceni a trecut în această ediţie a Cupei României de echipele: FCM Baia Mare (în şaisprezecimi, scor 4-1), Steaua (în optimi, scor 2-0), Rapid (în sferturi, scor 1-0), şi Gloria Buzău (în semifinale, scor 1-0).
Înainte de startul partidei, pe marginea terenului au fost activaţi mai mulţi vulcani de artificii şi aproape 10.000 de baloane au fost lansate în văzduh din tribunele stadionului Municipal. În pauza meciului organizatorii au oferit un spectacol de lumini. Nocturna a fost stinsă, iar pe teren au fost proiectate siglele celor două cluburi din finală şi cea a FRF, precum şi conturul hărţii României.
Preşedintele de onoare al FC Ceahlăul, Gheorghe Ştefan, a spus că în vară va schimba gazonul pe stadionul Municipal, după ce în prima repriză jucătorii au ratat mai multe execuţii din cauza terenului.
Înainte de începerea partidei, imnul României, "Deşteaptă-te, române!", a fost intonat de soprana Felicia Filip şi de interpretul de muzică populară Nicolae Furdui Iancu.
Jucătorii echipei CFR Cluj au ridicat trofeul Cupei României, primul ce le-a fost înmânat fotbaliştilor ce s-au perindat pe la acest club în istoria sa de 101 ani, deşi competiţia încheiată la Piatra Neamţ este a doua câştigată de formaţia pregătită de Ioan Andone în decurs de trei zile.

Miercuri, CFR Cluj a devenit campioană a României, pentru prima oară în istoria competiţiei, după ce a învins-o, cu scorul de 1-0, pe concitadina Universitatea, în etapa a XXXIV-a, ultima a Ligii I. Jucătorii antrenaţi de Ioan Andone nu au primit, însă, trofeul de campioni, care s-a aflat la Bucureşti, deoarece în lupta pentru titlu se afla şi Steaua. "Roş-albaştrii", care cu o etapă înainte de finalul sezonului aveau un punct mai puţin decât CFR, ar fi devenit campioni dacă victoria cu scorul de 5-0 din partida cu Gloria Buzău ar fi fost coroborată cu un meci fără victorie al formaţiei ardelene în ultima rundă.
Trofeul Cupei României i-a fost înmânat căpitanului formaţiei CFR Cluj, Ricardo Cadu, de preşedintele Federaţiei Române de Fotbal, Mircea Sandu, pe o scenă ce a fost montată chiar pe gazon, imediat după încheierea finalei. Fotbaliştii de la CFR au primit şi un cec în valoare de 130.000 de euro, iar mijlocaşul portughez Antonio Semedo a fost desemnat jucătorul meciului.
Organizatorii au oferit şi un foc de artificii, în timp ce jucătorii de la CFR Cluj au efectuat turul de onoare al stadionului, prezentând publicului trofeul câştigat.
Fotbaliştii de la CFR se vor întoarce la Cluj-Napoca, unde vor primi, duminică, trofeul destinat câştigătoarei Ligii I, în cadrul unei festivităţi ce va avea loc pe stadionul Dr. Constantin Rădulescu, începând cu ora 20.30.

 Doamna şi Vagabondul

 de Catalin Tolontan  (Gazeta Sporturilor)

 Urmează un moment de cotitură în viaţa echipei şi a finanţatorului stelist.
Pînă azi, Gigi Becali a mers doar în sus. Întîi a fost ridicat de Steaua, apoi el însuşi a ajutat-o şi aşa, ţinîndu-se de mînă ca într-o variantă romanţată din Doamna şi Vagabondul, au dominat ultimii ani din fotbalul românesc.

Omul pe care Emil Hurezeanu îl caracteriza ca pe un amestec balcanic de calităţi şi defecte, şi negustor lacom şi filantrop, şi curajos şi necioplit, şi demn şi instigator, acest om se află acum în faţa primului său insucces major. Steaua a mai pierdut campionate sub Gigi, dar nu cu atîta zgomot, nu cu atîta energie risipită.
La victorii, toţi sîntem vivace şi îndrăzneţi. Înfrîngerile sînt grele. Vom vedea o faţă necunoscută a lui Gigi Becali. Înaintea celor mai complicate preliminarii către Champions League, cu mîndria zdrobită, este el cu adevărat un luptător? Este un tip care vrea să bage bani ca lumea ca să restituie Stelei mîndria? Poate învăţa ceva din falimentul stilului de a-şi subordona antrenorii?

A pornit din dimineţile acelea reci, cînd dădea doamnelor rest la brînză în piaţă, şi a visat să ajungă cineva. Cînd se uită înapoi, nu-i vine să creadă că a izbutit.
Dar acum, dintr-o dată, s-a trezit din nou cu mîinile îngheţate pe restul venit de la Cluj şi cu aceeaşi lecţie primită de la tată-său: banii nu sînt totul! Voinţa e mai importantă. Şi Doamna.

 CFR Cluj i-a luat titlul lui Becali

 de Viorel Dobran    (Cotid.)

 Titlul de campioană a României se întoarce după 17 ani în provincie. “U” Cluj, UTA, Dacia Mioveni şi Ceahlăul au retrogradat.
CFR Cluj a avut nevoie de o lovitură de la 11 m pentru a învinge ultima clasată din Liga I, victoria la limită într-un meci apropiat de ce se întâmplă în ligile inferioare fiind însă suficientă pentru obţinerea titlului de campioni, recompensat în acest an cu calificarea directă în grupele Ligii Campionilor.
La 22 de ani de la câştigarea Cupei Campionilor, Steaua a învins la scor pe Gloria Buzău, 5-0, însă ploaia de goluri nu i-a ajutat pe bucureşteni decât să rămână în trena clujenilor, care duc trofeul în provincie după o pauză de 17 ani. Este primul pentru ardeleni în istoria de 100 de ani a clubului.
Dacă meciul de la Cluj s-a disputat pe muchie de cuţit, “U” având ocazii de gol chiar şi după ce a evoluat în inferioritate numerică, în Ghencea, steliştii au făcut mai multe sprinturi spre banca de rezerve, pentru a afla scorul de la adversari decât spre poarta buzoienilor, jenaţi la rândul lor când se trezeau singuri în faţa porţii lui Zapata.

Titlul de campioni va aduce clubului patronat de Paszkany un profit de 15 milioane de euro, minimum zece din grupele Ligii Campionilor, la care se adaugă circa patru dintre drepturile tv. Steaua va trebui, pentru aceleaşi obiective financiare, să treacă de un tur preliminar în Liga Campionilor, unde poate întâlni adversari puternici, chiar dacă este cap de serie. Calificate deja în Cupa UEFA, Dinamo, Poli Timişoara, Rapid şi Unirea Urziceni au obţinut victorii aşteptate. Învinsă de Rapid, FC Vaslui va merge totuşi în Cupa Intertoto deoarece Oţelul Galaţi nu a reuşit să învingă pe Poli Iaşi.
Suspansul a fost la fel de mare la retrogradare, Gloria Buzău şi Ceahlăul trăind de la agonie la extaz până în ultimele secunde. Fotbaliştii lui Ştefan au deschis scorul în Bănie, au fost egalaţi şi conduşi, au egalat, pentru ca în final să piardă menţinerea în prima ligă printr-un autogol. Sezonul nu s-a terminat pentru CFR Cluj, care sâmbătă poate realiza primul event din istoria clubului, cu condiţia să învingă pe Unirea Urziceni în finala Cupei României.

 Piţurcă: "Nici o echipă nu va face mare lucru în Liga Campionilor“

 de Viorel Dobran    (Cotid.)

 Selecţionerul Victor Piţurcă crede că ne putem bate cu Italia, Franţa şi Olanda la Euro 2008, dar este sceptic cu privire la cupele europene. Mitică Dragomir îi ţine isonul.
Steaua a pierdut cu 1-2 la Dinamo, 

astfel că CFR Cluj va fi cel mai probabil viitoarea campioană a României, care, în sezonul viitor, va merge direct în grupele Ligii Campionilor. Formaţia din Ghencea poate ajunge cu noroc la tragerea la sorţi, dar cu întârziere de un tur preliminar, în aceeaşi fază, graţie coeficientului UEFA acumulat în anii anteriori. Urmează testul de valorizare a fotbalului românesc, pe care înşişi conducătorii acestui sport se antrenează de pe acum să-l pice cu brio.
Dumitru Dragomir, 

care aşază Liga I printre primele din lume atunci când este vorba să vândă drepturile tv, recunoaşte nonşalant că nici o formaţie românească nu face faţă în Liga Campionilor.
„Se poate să intrăm cu două formaţii în grupele Ligii Campionilor, dar nu avem echipe de Liga Campionilor. Deocamdată nu avem echipe de Liga Campionilor. Şi singura problemă sunt jucătorii, jucătorii şi iar jucătorii. Ar trebui aduşi jucători“, a spus oficialul LPF, care le-a cerut conducătorilor de la Steaua şi CFR să investească în fotbalişti autohtoni.
Selecţionerul Victor Piţurcă 

are aceeaşi opinie, deşi acordă şanse mari naţionalei în „grupa morţii“ de la Euro 2008. „Nu ştiu ce va face CFR Cluj în Liga Campionilor, depinde de ce adversar va avea parte. După părerea mea, nici o echipă din România nu se poate bate de la egal la egal cu echipele puternice din Liga Campionilor.
Să joci cu Liverpool, cu Chelsea sau cu Manchester United... Este clar că şansele sunt foarte, foarte mici şi nici o echipă din România nu poate face mare lucru“, a spus Piţurcă. Dacă şeful LPF este convins că CFR este deja noua campioană, selecţionerul avertizează că „U“ Cluj poate produce surprize în ultima etapă.
Piţurcă a evitat să spună dacă, în urma prestaţiilor din teren, Steaua sau CFR Cluj merită să câştige campionatul, precizând că şi străinii fac parte din Liga I: „Cine va ocupa prima poziţie, acea echipă va merita să fie campioană. Şi CFR, şi Steaua au făcut şi meciuri slabe, şi meciuri bune“.

Miza financiară rămâne 
Indiferent de parcursul formaţiilor româneşti în Liga Campionilor, miza financiară rămâne una extrem de importantă pentru nivelul de dezvoltare economică a fotbalului autohton. UEFA recompensează participarea în grupe cu circa şase milioane de euro, la care se adaugă bonusuri pentru fiecare punct câştigat şi bani din bilete, astfel că, la finalul sezonului, un club poate obţine circa 10 milioane de euro. Aceştia se adaugă celor patru milioane de euro care revin din sezonul viitor campioanei României din drepturile tv.

 
Liga nebunilor!

 de Cristian Predan   (Adev.)

 Derby-ul dintre Dinamo şi Steaua, care va avea loc duminică seară, este prefaţat de ameninţări cu bătaia şi incitare la violenţă
Cel mai încins campionat de la revoluţie are un final pe măsură. După ce a fost la un pas de a fi linşat la Craiova, şeful Stelei, Gigi Becali, a declarat că bodyguarzii săi pot bate toată galeria de „papagali" a lui Dinamo. Directorul executiv al „câinilor", Cristi Borcea, a replicat: „Dacă Steaua câştigă cu arbitrii, nu mai iese nimeni din stadion".

Totul pentru meciul care poate aduce titlul în Ghencea, Dinamo – Steaua, transmis în direct de Kanal D, duminică de la ora 20.30. Rivalităţile din Liga I au ajuns la paroxism. Înaintea derby-ului dintre Dinamo şi Steaua, conducătorii celor două cluburi au recurs la ameninţări cu bătaia şi incitări la violenţă. „Vreau să-i dăm lui Dinamo vreo două goluri din ofsaid", a declanşat Becali scandalul, în emisiunea Fanatik Show, de la Telesport.
„Nu se va putea, înseamnă că nu mai ieşim din stadion, nimeni nu mai iese", a răspuns directorul executiv al lui Dinamo, Cristi Borcea. Latifundiarul din Pipera a mers şi mai departe, ameninţându-i pe suporterii dinamovişti cu bătaia: 

„Când voi intra cu vreo 50 de sportivi, de boxeri, când îi iau pe toţi papagalii aia ai tăi, ştii ce bătaie le dau?
Cum spui că nu ies eu din stadion? Dacă nu ţi-o bat galeria aia a ta... sunteţi nişte proşti voi! Când a fost Giovanni preşedinte, de ce n-a mai mârâit galeria aia a ta? Nu-ţi bat eu odată galeria aia a ta, în Ştefan cel Mare? Ce fac ei cu voi acolo, cu Turcu... Le e frică la oameni. Vrei să mă ambiţionez să stau în galeria ta cu 100 de sportivi de la Steaua Wu-Shu?
Voi aveţi o galerie de vagabonzi, ca la Dinamo nu mai există galerie vagaboandă, jignesc încontinuu", a reacţionat Gigi Becali. Înaintea unui meci cu o asemenea miză, conducătorii lui Dinamo se gândesc şi la venituri. După ce un bilet la meciul cu Unirea Urziceni a costat 1 leu, la derby, preţurile biletelor variază între 10 şi 50 de lei.

Îi bat cu bodyguarzii mei pe toţi papagalii ăia din galeria lui Dinamo. Vreau să-i învingem cu două goluri din ofsaid

 Gigi Becali, finanţator Steaua

 
Ar fi cel mai rău lucru să ia Steaua campionatul în Ştefan cel Mare. Nu-mi doresc să trăiesc momentele alea

 Cristi Borcea, director executiv Dinamo

Buturuga mică

de Nicolae Manolescu  (Ev.Z.)

 Printre cele dintâi comentarii referitoare la consecinţele organizării de către China a Jocurilor Olimpice de anul acesta se numără cele publicate în EVZ la sfârşitul lui martie.
Înainte ca emoţia represiunilor din Tibet să tulbure drumul prin lume al flăcării olimpice. După aproape o lună de la incidentele de la Londra (5 aprilie) şi Paris (7 aprilie) şi la nicio săptămână după cele din Australia şi Japonia, jurnaliştii occidentali propun ca dată istorică 5 aprilie 2008 (francezii preferă, bineînţeles, 7 aprilie): ar exista de aici încolo un înainte şi un după 5 aprilie, data de la care China ar deveni inamicul public al lumii civilizate, aşa cum a existat un înainte şi un după 11 septembrie 2001, când terorismul a modificat întreaga noastră mentalitate.
La originea noii răscruci istorice (pe care o confirmă multe sondaje, între care acela efectuat chiar în prima săptămână din aprilie de către Harris) nu se află nici amintirea Pieţii Tienamen, nici întemniţarea dizidenţilor, nici botniţa pusă presei, nici execuţiile sumare, nici discriminarea minorităţilor, ci revolta câtorva sute (calculaţi singuri procentul!) de tibetani exasperaţi.

Şocul propriu-zis n-a venit direct de la evenimentele sângeroase de la Lhasa, care ar fi trecut, poate, ca atâtea altele, prin rubrica de fapte diverse, ci a fost intermediat psihologic de aroganţa cu care China a ţinut să plimbe flacăra olimpică prin capitalele lumii. Acest triumfalism, gândit ca răsplată pentru succesele economice ale Chinei, dar pe care insuccesele sociale îl pun în cea mai tristă lumină, ne-a trezit din hipnoza în care fuseserăm aduşi pe nesimţite în deceniul din urmă.
Ceea ce Napoleon numea „pericolul galben“ - iar urmaşii lui occidentali din secolul 20, „imperialismul chinez“ - a fost redescoperit la 5 aprilie, pornind de la un banal fapt sportiv proiectat însă pe fundalul unei tragedii umane. Aroganţa liderilor de la Beijing este expresia cea mai pură a acestui imperialism. Ei cred că pot trata toate popoarele lumii aşa cum îşi tratează propriul popor. Dacă Occidentul a reacţionat cu oarecare întârziere, este şi pentru că el n-a cunoscut şi nu recunoaşte tipul de manipulare pe care noi, care am trecut prin comunism, l-am învăţat pe de rost. Citesc în presa franceză că manifestaţiile contra intereselor Franţei ale unor cetăţeni chinezi, revoltaţi, dar paşnici, ar fi rodul unui nou naţionalism.
Nu cumva e vorba de un pseudonaţionalism injectat de oficialitatea comunistă, care i-a încolonat ca pe nişte oi? Cu o mare naivitate, un hebdomadar parizian consideră că atacul contra celor 122 de magazine Carrefour din China a fost iniţiativa populaţiei furioase, pentru că unul dintre acţionarii lanţului de magazine ar avea legături cu Dalai Lama. Ca să vezi ce bine informaţi sunt nişte simpli cetăţeni chinezi! Nici demonstranţii din Australia care strigau că Tibetul aparţine dintotdeauna Chinei n-o făceau din proprie convingere sau iniţiativă. Mâna lungă a Beijingului, astăzi, e mâna lungă de ieri a Moscovei. În materie de propagandă, regimurile comuniste au ieşit întotdeauna învingătoare în faţa celor democratice.
Să notăm în agenda noastră morală data de 5 aprilie 2008, care ne-a convins, dacă mai era cazul, de adevărul proverbului pe care l-am pus în titlul articolului.

 
Românii în fotbalul european

 

de Nicolae Manolescu    (Ev.Z.)

 Sferturile de finală ale cupelor europene au avut parte, săptămâna trecută, de câteva meciuri memorabile. Şi, printre protagonişti, doi români.
În Cupa UEFA, spaniolii de la Getafe, care scoseseră un neaşteptat unu la unu în prima partidă la München, cu lidera campionatului german, Bayern, au atras pe micul lor teren 17.000 de spectatori (record!), printre care regele Juan Carlos şi fiul său, prinţul Felipe. Cu un minut înainte de pauză, Contra, conaţionalul nostru, reuşea să înscrie un gol superb, după ce trecuse de doi adversari. Era o recidivă. Tot Contra înscrisese golul spaniolilor şi la München. La unu la zero, Getafe se vedea în semifinală. Dar în minutul 89, când meciul era ca şi sfârşit, francezul Ribéry egala pentru germani. O repriză a doua deloc promiţătoare pentru Bayern, încheiată norocos, la fel ca prima repriză pentru spanioli. Încep prelungirile. Ca şi imediat după egalare, germanii nu joacă mare lucru. În schimb, deşi moralmente loviţi, spaniolii nu acuză, cum se spune, ghinionul, şi înscriu două goluri, în minutele 91 şi 93, părând să fi încheiat a doua oară definitiv conturile cu o echipă evident superioară (chiar şi numeric, Getafe jucând din minutul 5 în zece oameni) din care n-au lipsit Kahn, Klose, Schweinsteiger, Zé Roberto şi Toni. Dar, vorba cunoscută, cu germanii nu poţi fi sigur decât când ai ajuns la vestiare. La jumătatea celei de-a doua reprize de prelungiri, Toni reduce scorul şi, tot el, când mai erau câteva secunde de joc, înscrie pentru trei la trei. Scor la care Bayern merge în semifinală cu Zenit Sankt Petersburg, ca s-o răzbune pe compatrioata ei Bayer din Leverkusen (de care o desparte consoana finală şi câteva puncte în clasamentul intern), eliminată după unu la zero în deplasare şi unu la patru acasă.

Victoria în deplasare pare să fi fost regula sferturilor din Cupa UEFA. Şi Glasgow Rangers, şi Fiorentina au trecut în semifinale după doi la zero în Portugalia şi respectiv Olanda, după ce, pe teren propriu, se chinuiseră să obţină egalul. Golurile Fiorentinei la Eindhoven le-a dat, fireşte, Mutu, 

care nu e departe de a redeveni (dacă nu greşesc a mai fost când juca la Parma) golgheterul campionatului italian, aşa că se va fi gândit să-şi rotunjească zestrea şi în Europa. Fiorentina şi-a asigurat calificarea în treimea mijlocie a partidei cu PSV (cu şapte minute înainte de pauză şi cu şapte după, Mutu i-a adus pe olandezi în situaţia de KO). Mutu se află sigur în vederile lui Piţurcă. Despre Contra (alături de Ribéry, cel mai bun de pe teren în meciurile lui Getafe din sferturi) nu ştiu. Nu ştia nici Jean-Yves Guérin, jurnalist de sport de la „Figaro“, care m-a vizitat cu zece zile înainte de a se duce în România spre a cunoaşte mai bine atmosfera dinaintea meciului de la Europene dintre naţionalele noastre. Nici despre Nicolae de la Auxerre nu ştiu, deşi nici el nu stă pe bancă şi se află între primii marcatori din campionatul francez.
Liga Campionilor nu mai admite surprize. Manchester a scos-o pe Roma lui Mircea Mihăieş, fără s-o mai umilească precum altă dată, şi va da piept cu o Barcelonă care merge rău în Spania, dar bine în Europa (poate şi fiindcă Rijkaard se încăpăţânează să-l ţină pe Henry Yetras şi pe stânga, obligându-l să acopere jumătate de teren, în loc să fie tare pe picioare în faţa porţii), invers decât Real. A doua semifinală opune două echipe englezeşti (să ai trei din patru în semifinalele Ligii, asta da performanţă!), Liverpool şi pe Chelsea (care, fără Mutu, nu are cum câştiga).

 

 De ce nu mai facem infarct de fericire că i-am bătut pe ruşi

 de Cristian Teodorescu    (Cotid.)

 Cu ani în urmă o victorie a naţionalei noastre de fotbal împotriva URSS ar fi produs nişte chiote uriaşe prin cartierele mărginaşe ale Bucureştiului. Aseară, pe la mine prin cartier, Militari, nimic. Nu, tu, urlete de fericire eliberată din partea celor care în anii cincizeci au facut puşcărie politică după indicaţiile consilierilor sovietici. Mă rog, poate că mulţi dintre cei care au tras-o pe atunci nu mai sint.Dar unde sînt  cei care i-au făcut galerie lui N.Ceauşescu, în 1968, cînd el a avut aerul că se răscoală împotriva ruşilor care intrasera cu tancurile în Cehoslovacia? Unde sint agitatorii politici care, tot pe vremea lui Ceauşescu, ne explicau că de fapt cultul lui N.C. era singura pavăză împotriva unei posibile intrari a ruşilor in ţară?  Liniştea de aseară pare a fi o dovadă că, cel puţin bucureştenii din cartierul meu, au uitat de consilierii sovietici din anii 50 şi că nu mai fac crize de orgoliu naţional fiindcă le-am tras-o rusnacilor.Un fel de a subînţelege, greşit după părerea mea, că Rusia exista, dar nu prea mai contează. Or, Rusia şi-a recăpătat aplombul de mare putere, chiar dacă nationala lor de fotbal a pierdut la Bucureşti. Pentru marea imagine a Rusiei actuale, fotbalul nu prea mai contează.

Or victoria noastră fotbalistică de aseară pare lipsită de memorie, în privinţa reacţiilor. Ruşii nu mai sint ce-au fost par a subînţelege cei care au văzut meciul la televizor. Dar, paradoxal,  cu o eficientă lentoare şi cu conductele lor de gaz, ruşii au reuşit mai mult decît visa Lenin, după ce a luat locul ţarului, şi voia Stalin după cel de-al Doilea Război Mondial.

 Ilie Nastase a abandonat

 de Roxana Maha     (Cotid)

 Cu un an inainte de expirarea mandatului, Ilie Nastase a decis sa demisioneze din functia de presedinte al Federatiei Romane de Tenis. Implicarea numelui sau in scandalul devizului pentru meciul de Cupa Davis Romania-Franta, dar mai ales decizia judecatoreasca referitoare la terenul de la baza Vointa l-au determinat pe fostul numarul 1 mondial sa se retraga. „Din cauza ultimelor evenimente petrecute in tenisul romanesc si a faptului ca nu exista nici o perspectiva reala de a realiza Academia de Tenis «Ilie Nastase», pentru care ma zbat de opt ani de unul singur, la care se adauga hotarirea abuziva a Judecatoriei Timis, data de judecatorul Cioaba Emilia, ma declar invins de coruptia din justitia romana“, se arata in textul demisiei inaintate de Ilie Nastase presedintelui ANS, Octavian Bellu.

Fostul tenisman viseaza de aproape 9 ani sa puna bazele, in Bucuresti, unei academii care sa-i poarte numele. In 1999, el a primit de la stat, printr-o hotarire de guvern semnata de Radu Vasile, primul-ministru de atunci, un teren situat in nordul Bucurestiului pentru a pune in aplicare proiectul „Arenele lui Nastase“. Marian Strugaru, presedintele Clubului Vointa, care isi desfasoara insa activitatea pe terenul respectiv, a blocat evacuarea si a impiedicat astfel inceperea constructiei. Mai mult, Strugaru a mutat scandalul in instanta. Dupa cinci ani de judecata, Tribunalul Timisoara, locul in care fusese stramutat dosarul, a decis ieri sa trimita spre rejudecare la prima instanta procesul intre Agentia Nationala pentru Sport si Clubul Vointa.
Totodata, saptamina trecuta, Ilie Nastase a fost „bombardat“ cu acuze de cotidianul „Evenimentul zilei“, care ii reprosa suma mare „cheltuita“ pentru organizarea meciului de Cupa Davis de la Sibiu. „Asteptam si noi zilele acestea deconturile. Este pacat ca alungam un om care, cu bune, cu rele, era o imagine a sportului romanesc. Tot acest scandal va avea efecte mai tirziu asupra sportului romanesc. Sponsorii vor fugi de evenimentele sportive, iar eu, Cancelaria primului-ministru, Guvernul vom ezita atunci cind va veni vorba sa deblocam sume pentru organizarea competitiilor sportive. Francezii au fost incintati de ce au gasit la Sibiu. Am discutat cu presedintele forului lor, Christian Bimes, si l-am intrebat cit cheltuiesc ei pentru gazduirea unui asemenea meci. Suma pe care mi-a spus-o a fost impresionanta“, a declarat presedintele ANS, Octavian Bellu.
Nastase a fost ales de trei ori consecutiv presedinte al Federatiei Romane de Tenis, prima data in mai 1997 si ultima oara in martie  2005.
Ilie Nastase: „Sint capos, nu ma mai intoarce nimeni din drum“
Ce v-a determinat sa va prezentati demisia?
Nu mai rezistam. M-am saturat de toate aceste nedreptati si scandaluri. Iata cum o judecatoare corupta din Timisoara decide soarta unui proiect ca al meu. Aceasta Emilia Cioaba a anulat niste decizii judecatoresti date la Bucuresti. Nici Curtea Suprema nu face asta, dar probabil ea e mai presus de lege. Imi dau demisia pentru aceasta injustitie. Nu sint lasat sa fac in tara mea o academie de tenis. Stau cu banii si nu pot face nimic. Daca miine vine primaria si-mi da un teren, eu de miine ma apuc sa construiesc.
Veti renunta la acest vis?
Nu, nici gind. O voi lua de la capat. Dar probabil va mai dura alti 5-8 ani. Cine stie? Iar eu nu mai sint tinar.
Scandalul legat de devizul pentru meciul de Cupa Davis a contribuit si el in luarea acestei decizii?
Sigur, nu-mi place ca numele meu sa fie terfelit prin presa fara ca eu sa am vreo vina. Acolo a fost vorba despre un deviz estimativ. Acum asteptam sa se faca deconturile, sa vedem daca este ceva ilegal. Vinovatii, daca vor exista, vor plati.
In cazul in care decontul va fi „curat“ veti reveni la federatie?
Nici vorba. Eu mi-am prezentat demisia de onoare si cu asta basta. Sint capos, nu ma mai intoarce nimeni si nimic din drum. Astept insa acel moment in care acei ziaristi care ne-au acuzat vor trebui sa ceara public scuze. Consider ca mi-am facut datoria timp de 11 ani fata de tenisul romanesc. Eu am lucrat gratis in aceasta perioada la federatie.
Veti intrerupe orice legatura cu tenisul romanesc?
Nu, voi ramine in umbra. Voi vorbi cu sponsorii pe care i-am adus sa ramina in continuare, voi ajuta atunci cind voi fi solicitat, dar cam atit.

Ce va fi după Pavel?
de Nicolae Manolescu


N-am văzut meciul dintre Tsonga şi Pavel din Cupa Davis, dar am citit comentariile din presa franceză.
Jocul românului de 34 de ani contra celui mai în formă tenismen francez, finalist la Australian Open, a entuziasmat. Nu ştiu dacă Pavel a avut parte de o atât de generoasă apreciere în trecut, când era numărul 13 în ATP sau când elimina adversari din Top 10. Tsonga mărturisea după meci că a avut cu el probleme comparabile cu cele din meciurile de la turneul australian.
Şi când te gândeşti că francezul are abia 22 de ani (era campion mondial de juniori acum patru ani) şi o energie pe care „bătrânul“ Pavel nu o mai poate pretinde! Bravo lui, cu atât mai mult! Problema ridicată de Ilie Năstase în interviul din care am citat cu două săptămâni în urmă rămâne: ce va fi după Pavel? Mikaël Silvestre, fundaşul lui Manchester United, s-a angajat în campania UNESCO de sprijinire a învăţământului în ţări slab dezvoltate, oferind 50.000 de euro pentru o şcoală de la Miamey, în Niger.
A mai finanţat în 2006 un centru educativ la Kankan, în Guineea. Fără să vreau mă gândesc cum ar suna răspunsul la întrebarea de mai sus dacă un actual ori mare fost sportiv ar sponsoriza tenisul românesc. Ilie Năstase vorbea de greutatea de a crea o academie de tenis.

Nu cunosc piedicile care-i stau în cale, presupun că banii, adică neangajarea statului român. Am citit şi eu, ca toţi, şi povestea cu exorbitantele costuri ale organizării întâlnirii din Cupa Davis cu Franţa la Sibiu. Cu alte cuvinte, la nevoie, bani există. Problema e cum îi cheltuim. Şi, iertat să fiu, dar ştiu un om cu mulţi bani, căruia tenisul nu i-a fost indiferent, ca să nu spun mai mult, dar care nu pare interesat ca în România să fie creată o şcoală capabilă să producă jucători. A pus la cale turnee internaţionale, majoritatea cu participare mediocră, dar n-a căutat să ajute la descoperirea unor resurse interne.
E, veţi zice, treaba lui. Desigur. Dar parcă e şi a noastră. Despre orice turneu de tenis ar fi vorba, astăzi, în lume, pe lista participanţilor sunt zeci de nume de ruşi şi de rusoaice, destule de sârbi şi sârboaice, ba chiar de jucători şi jucătoare din Slovenia, Slovacia, Bulgaria, ca să las la o parte ţările cu tenis dezvoltat, cum ar veni, ca Argentina, Spania sau Franţa. Mulţi dintre noii campioni s-au antrenat în şcoli de tenis din SUA.
O astfel de şcoală a fost la originea unui adevărat boom în tenisul feminin rusesc. Cineva i-a sponsorizat pe toţi aceştia. Dacă nu putem avea propria academie, visată de Năstase, măcar să le plătim copiilor de mingi de astăzi care promit să devină mari jucători deplasarea în astfel de centre. E şi asta o soluţie posibilă. Să le plătim antrenori (câţi ani, în plină formare, n-a avut Hănescu antrenor? Şi atunci de ce să ne mai mirăm că unul dintre cei mai talentaţi jucători români nu reuşeşte să depăşească condiţia de etern outsider?). Să le plătim turnee de toată mâna. În naivitatea mea, sunt convins că rezultatul unei astfel de politici s-ar vedea imediat.

 2 MILIOANE DE EURO! STEAUA VA DEFILA IN CEL MAI SCUMP TRICOU! 

Steaua si-a tras un nou sponsor si bate toate recordurile in Romania - 3,5 milioane de euro e suma pe care Steaua o va incasa in 2008 numai din sponsorizari ! O firma de taxiuri aeriene si-a gasit si ea loc pe spatele stelistilor!  Steaua are cel mai scump tricou din Romania in acest moment - valoreaza peste doua milioane de euro! ca sa apara scris pe spatele stelei, AirAtlantis plateste 800 de mii de euro - cu 300 de mii mai putin decat sponosrul care da cei mai multi bani la Steaua ca sa stea pe pipetul stelistilor - Cityfinancial!

Chiar daca n-a venit, Radoi a fost vedeta la preznetarea noului sponosr - sefii stelei au ales pentru fotografii tricoul capitanuluI! Campioane la fotografii au fost, insa, stewardesele aduse sa prezinte cel mai tare sponsor secundar din Romania! In 2008, steaua incaseaza cei mai multi bani de la sponsori - 3,5 milioane de euro - de doua ori mai mult ca urmatoarea in topul incasarilor din sponsorizari - Dinamo! cu acesti bani, Steaua se gandeste din nou la Champions League!